Selectează versiunea
Proverbele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
| 1 | Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. – |
| 2 | Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. – |
| 3 | Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. – |
| 4 | Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. – |
| 5 | Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. – |
| 6 | În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. – |
| 7 | Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. – |
| 8 | Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. – Prov 11.11 ; Ezec 22.30 ; |
| 9 | Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. – |
| 10 | Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. – Gen 4.5-8 ; 1Ioan 3.12 ; |
| 11 | Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. – |
| 12 | Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. – |
| 13 | Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi. |
| 14 | Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. – |
| 15 | Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. – |
| 16 | Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. – |
| 17 | Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. – |
| 18 | Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! – |
| 19 | Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. – |
| 20 | Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. – |
| 21 | Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. – |
| 22 | Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. – Prov 15.18 ; Prov 26.21 ; |
| 23 | Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. – Iov 22.29 ; Prov 15.33 ; Prov 18.12 ; Isa 66.2 ; Dan 4.30 ; Mat 23.12 ; Luc 14.11 ; Luc 18.14 ; Fapt 12.23 ; Iac 4.6-10 ; 1Pet 5.5 ; |
| 24 | Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. – Lev 5.1 ; |
| 25 | Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. – Gen 12.12 ; Gen 20.2-11 ; |
| 26 | Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia. |
| 27 | Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi. |