Selectează versiunea
Proverbele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
| 1 | Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! – |
| 2 | Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. Prov 10.5 ; Prov 19.26 ; |
| 3 | Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. – |
| 4 | Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. – |
| 5 | Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. – Prov 14.31 ; Iov 31.29 ; |
| 6 | Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. – |
| 7 | Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! – |
| 8 | Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. – Prov 18.16 ; Prov 19.6 ; |
| 9 | Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. – Prov 10.12 ; Prov 16.28 ; |
| 10 | O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. – |
| 11 | Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. – |
| 12 | Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. – |
| 13 | Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. – |
| 14 | Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. – |
| 15 | Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. – |
| 16 | La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. – |
| 17 | Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. – Rut 1.16 ; Prov 18.24 ; |
| 18 | Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. – Prov 6.1 ; Prov 11.15 ; |
| 19 | Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. – |
| 20 | Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. – Iac 3.8 ; |
| 21 | Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. – |
| 22 | O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – |
| 23 | Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. – Ex 23.8 ; |
| 24 | Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. – |
| 25 | Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. – |
| 26 | Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. – Prov 17.15 ; Prov 18.5 ; |
| 27 | Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. – Iac 1.19 ; |
| 28 | Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. – Iov 13.5 ; |