Selectează versiunea
Iov
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
1 | Plângerea lui Iov. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut. |
2 | A luat cuvântul şi a zis: |
3 | „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” |
4 | Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea! |
5 | S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte! |
6 | Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! |
7 | Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! |
8 | Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul; |
9 | să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! |
10 | Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. |
11 | De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? |
12 | De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? |
13 | Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni |
14 | cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte, |
15 | cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint. |
16 | Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina! Ps 58.8 ; |
17 | Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. |
18 | Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; Iov 39.7 ; |
19 | cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său. |
20 | Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet, |
21 | care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară, |
22 | care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? – |
23 | Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile? |
24 | Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa. |
25 | De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! |
26 | N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.” |